PREECLAMPSIA - DIAGNOSTIC PRECOCE

Preeclampsia rămâne una dintre cele mai periculoase diagnostice ale sarcinii avansate, atât pentru mamă, cât și pentru copil.

Raportul sFlt1 / PlGF este un factor de predicție mai bun decât determinarea biomarkerilor individuali.

Un diagnostic concret le permite părinților să găsească în timp util un spital cu experiență în nașteri premature.

Clinic, în jurul săptămânii 20 de sarcină, apar hipertensiune și proteinurie. O altă complicație posibilă este sindromul HELLP, cu hemoliză, citoliză și trombocitopenie. În ultimii ani, au fost identificați factorii angiogenetici precum VEGF si PlGF, receptorul lor Flt1, precum și forma circulantă a acestuia, sFlt1, iar rolul lor în apariția preeclampsiei a putut fi definit.

  • VEGF este un factor angiogenetic produs de podocitele rinichiului, care stimulează organizarea celulelor endoteliale glomerulare.
  • PlGF este un factor din familia VEGF, care are originea în trofoblastul placentei.
  • sFlt1 este forma solubilă a receptorului Flt1, căreia îi lipsesc domeniul transmembranar și citoplasmatic. Acesta se formează în cursul transcripției receptorului Flt1 prin alipirea la nivelul ARNm.

Nu este “doar” hipertensiune arterială!

Niveluri semnificativ crescute ale ARNm pentru receptorii Flt1 și sFlt1 au fost găsite la pacientele cu preeclampsie. Forma solubilă, sFlt1, leaga atât VEGF cât și PlGF la nivelul domeniului receptor, iar factorii de creștere se dezactivează prin legare. Se presupune că pierderea formelor libere, active, ale VEGF și PlGF prin legarea lor la sFlt1 este motivul apariției disfuncției renale, cu apariția consecutivă a proteinuriei și hipertensiunii.

  • Într-o sarcină clinic normală, din săptămâna 5 pâna în săptămâna 33-36, nivelul sFlt1 rămâne constant, mediana sa fiind de 900 pg/ml. În ultimele săptămâni de sarcină, valoarea sFlt1 crește cu aproximativ 150 pg/ml pe săptămână.
  • Nivelul PlGF crește semnificativ în timpul trimestrelor I și II și atinge vârful în săptămâna 29-32, cu o mediană de 750 pg/ml.

La femeile cu preeclampsie, nivelul sFlt1 crește de 5 ori, iar nivelul PlGF scade de 5 ori.

Coeficient > 85: preeclampsie

La pacientele cu preeclampsie, nu doar nivelul sFlt1 este diferit de normal, ci și felul în care acesta evoluează. Astfel, nivelul sFlt1 crește cu 5 săptămâni înainte de debutul bolii. De asemenea, la aproximativ 30% din pacientele cu preeclampsie, nivelul PlGF este scăzut încă din primul trimestru, iar apoi crește foarte puțin. Constatarea că acești factori au o evoluție în contrast, a dus la stabilirea unui coeficient cu ajutorul căruia să se selecteze sarcinile cu preeclampsie de cele fără probleme. Valoarea de cut-off pentru aceste determinari poate varia ușor de la producător la producător, dar se poate stabili coeficientul de 85% ca valoare cut-off pentru sFlt1 / PlGF, având o sensibilitate de 82% și o specificitate pentru preeclampsie de 95%.

Se recomandă testare pentru a confirma suspiciunea clinică de preeclampsie în următoarele situații:

  • Creștere recentă a tensiunii arteriale în timpul sarcinii, sistolica > 140 mmHg, diastolica > 90 mmHg
  • Proteinurie borderline fără inflamație infecțioasă.

De ce diagnosticăm preeclampsia?

Încă nu avem la dispoziție un tratament pentru preeclampsie. Un mare pas înainte îl va constitui procedura de înlăturare din sânge a proteinei de eliberare. Deocamdată, coeficientul sFlt1 / PlGF ajută la separarea cazurilor de preeclampsie de situații mai puțin grave din cursul sarcinii, în care poate să apară hipertensiunea.

Diagnosticul precoce le oferă părinților timpul necesar pentru a găsi un spital cu experiență în îngrijirea prematurilor, unde rata de supraviețuire a copiilor este mai mare.

Coeficientul sFlt1 / PlGF

Material de analizat: ser

Conservare: 8 ore la 2-8oC, apoi congelare pentru transport

Metoda: ECLIA (electrochemiluminescenta automată).