Boala LYME

Ce este boala LYME, cum apare, cum se manifestă și ce putem să facem să o diagnosticăm?

Deși se crede că boala Lyme este determinată de căpușă, trebuie stabilit că ea este datorată infecției cu Borrelia burgdorferi transmisă de căpușă și răspunsului sistemului imunitar la această infecție.

Cuprins
Cauzele Bolii Lyme
Simptome
Diagnostic

În istoricul pacientului ar trebui să existe amintirea unei mușcături de căpușă, dar 65% din pacienți nu-și aduc aminte de ea, probabil pentru că este, de obicei, nedureroasă, fiind cauzată de insecta în stadiul de nimfă, care este foarte mică.

Cum apare?

Contextul în care apare boala este important de știut și de povestit medicului, în special zona în care trăiește și muncește pacientul, unde a fost în vacanță, dacă petrece mult timp în natură, în special în zone împădurite, cu tufișuri sau iarba. Unii pacienți se pot chiar reinfecta, deoarece frecvent obiceiurile rămân aceleași.

Sezonul in care a aparut infectia este important de asemenea, in special la pacientii cu boala Lyme in faza timpurie, pentru ca 90% din cazuri se datoreaza stadiului de nimfa al capusei, care se dezvolta si are nevoie de hrana sangvina intre sfarsitul primaverii si inceputul toamnei.

Cum se manifestă?

Manifestările clinice împart evoluția bolii Lyme în trei faze, localizată, diseminată și persistentă, fără să existe o limită clară între ele.

1. Faza timpurie localizată se caracterizează prin apariția unui eritem migrator sau rash, însoțit de febră, mialgii, adenopatie localizată dureroasă, dureri de cap, artralgii, stare de oboseală. Ea apare la 1-30 de zile de la mușcătura. Eritemul apare la doua treimi din pacienți, în general în apropiere de locul mușcăturii, în axilă, zona poplitee sau inghinal, în medie după 7 zile, nedureros sau cu senzație de arsură sau mâncărime. Se poate extinde și poate căpăta o paloare între margine și centru (aspect caracteristic de semn de tras la țință). La 20% din pacienți poate fi recurent, iar la alții poate fi multiplu, dar nu pentru ca au fost mai multe mușcături, ci pentru că bacteria a diseminat prin sistemul sangvin. La 30% din pacienți, eritemul lipsește, fie pentru ca nu a apărut, fie pentru ca a fost într-o zonă care e mai greu observată de pacient. Aproximativ o treime din pacienții care fac eritem migrator și sunt tratați vor fi vindecați, iar boala nu va mai ajunge în fazele doi și trei.

2. Majoritatea însă ajung în faza doi, stadiul timpuriu diseminat, două aproximativ 3-10 săptămâni, iar 25% din pacienți se prezintă la medic direct în faza doi, cu manifestări musculo-scheletale și neurologice, mai rar cardiace, pulmonare și oculare. Manifestările musculo-scheletale încep cu fenomene poliarticulare migratorii care implică și tendoanele și bursele musculare, apoi se cantonează la o singură articulație, de obicei genunchiul, mai rar glezna sau pumnul. Manifestările neurologice sau neuroborrelioza apar la 5-20% din pacienți, sub formă de neuropatie craniană (paralizie de facial Bell) sau meningită sau encefalopatie (stare de confuzie, pierderea atenției, memoriei).

3. Faza persistentă sau târzie apare după câteva luni până la câțiva ani de la debut, cu manifestări reumatologice și neurologice: artrita, în special la genunchi, este prezentă la 90% din pacienții în faza trei, iar manifestările neurologice variază (encefalopatie subacută, encefalomielite, neuropatii axonale).

Ce putem să facem să o diagnosticăm?

Diagnosticul se face în fază timpurie cu un test ELISA, iar rezultatele pozitive sau echivoce se vor confirma cu imunoblot. Se va ține cont, în special la pacienții cu manifestări mai ample și mai de durată, de posibilitatea coinfecției cu alte bacterii transmise de căpușă, în special ehrlichii și babesii.

Anticorpii IgM înregistrează un vârf la 6-8 săptămâni de la infecție, apoi dispar după 4-6 luni, rar mai târziu. Anticorpii IgG sunt detectabili după 6-8 săptămâni și ating vârful după 4-6 luni, apoi rămân crescuți toată viața. De aceea, nu se va recomanda verificarea eficienței tratamentului cu aceste teste.

Rezultate fals pozitive sunt posibile, de aceea se recomandă confirmarea cu imunoblot, IgM și IgG, cu aceeași evoluție.

Testele PCR au o specificitate mult mai bună, dar detectează doar 30% din cazuri, din cauza faptului ca sângele și lichidul cefalorahidian conțin foarte puține borrelii. în lichidul articular, sensibilitatea este mai bună pentru PCR. De asemenea, lichidul articular provenind de la pacienții cu artrită poate fi analizat pentru celularitatea bogată (între 500 și 90000/μL) și pentru existența cristalelor de guta și pseudo-gută.

Diagnosticul neuroborreliozei este cel mai dificil, deoarece anticorpii prezenți în LCR pot fi doar persistenți sau care au trecut prin bariera hematoencefalica din sânge, nu întotdeauna un test serologic pozitiv în LCR sugerează formarea anticorpilor în LCR. Se recomandă indexul anticorpilor ser/LCR pentru a stabili proveniența lor.

Diagnosticul imagistic cu RMN arată leziuni la 15-20% din pacienții cu manifestări neurologice, uneori cu microvasculite și macrovasculite răspunzătoare de sechele. Majoritatea leziunilor neurologice dispar după 1-2 ani de tratament cu antibiotic.

Vă prezentăm mai jos testele puse la dispoiziție de Laboratoarele SYNLAB pentru diagnosticarea bolii Lyme și vă sfătuim să vă prezentați la medicul infecționist dacă ați fost mușcat de căpușă, dacă ați remarcat eritemul caracteristic și ați fost expus insectelor în perioada mai – septembrie:

https://www.synlab.ro/infectioase

Test pentru detecția ADN-ului bacterian de Babesia, Borrelia, Ehrlichia în căpușă – 780 lei

Componență: (Babesia ADN-PCR în căpușă (BABPCZ), Borrelia ADN-PCR în căpușă (LYMPCZ), Ehrlichia ADN-PCR în căpușă (Anaplasma phagocytophilum /Ehrlichia canis) (EHRPCZ)