Testare pentru virus Zika
Ce este virusul Zika?
Cum se transmite?
Ce este virusul Zika?
Virusul Zika (ZIKV) este un Flavivirus ARN care determină o infecție ușoară în majoritatea cazurilor, autolimitată, asimptomatică la 80% din pacienți sau cu simptome care apar după o incubație de 3 până la 12 zile.
Cum se transmite?
Zika a fost descris prima oară la o maimuța rhesus febrilă, în Uganda, în 1947, apoi descoperită imediat și la un pacient uman. Se transmite prin intermediul speciilor de țânțari din genul Aedes. Recent, a fost verificată și transmiterea interumană prin contact sexual.
Unde este prezent?
De la descoperirea ZIKV și până azi au fost înregistrate mai multe cazuri sporadice și câteva focare epidemice în Africa și Asia de Sud-Est. În mai 2015, Brazilia a anunțat prima izbucnire epidemică de pe continentul American, iar azi putem vorbi de pandemie: în martie 2016, OMS a anunțat prezența virusului în 38 de țări, iar în 12 dintre ele a fost raportată creșterea numărului de cazuri de sindrom Guillain – Barré sau asocierea serologiei pozitive pentru ZIKV cu sindromul Guillain – Barré. De asemenea, de interes este asocierea cu microcefalia și alte defecte congenitale.
Care sunt simptomele?
Aproximativ 20% din pacienți pot avea un rash maculopapular imun-mediat sau alte simptome nespecifice: febră, artralgii la articulațiile mici ale mâinii și piciorului, dureri de cap retrooculare, conjunctivite. Rash-ul poate fi pruriginos și apare după un interval de 1-2 săptămâni de la o călătorie într-o zona infectată. Simptomele persista până la 7 zile. Cel mai frecvent, pacienții se recuperează rapid și complet.
Complicații
Rareori, infecția se complică cu sindromul Guillain – Barré (poliradiculonevrită demielinizantă inflamatorie acută), care se manifestă prin slăbiciune și reflexe diminuate.
O atenție deosebită se acordă femeilor însărcinate mai ales în primul trimestru, deoarece infecția se transmite transplacentar. Deși modul de afectare a creierului de către infecție nu a fost pe deplin înțeles, asocierea este evidentă: după 6 luni de la izbucnirea epidemiei în Brazilia au fost raportate de 20 de ori mai multe cazuri de microcefalie.
Diagnosticul
Diagnosticul serologic este frecvent utilizat, iar ultimele recomandări sugerează RT-PCR pe o probă de urină colectată la maximum 2-4 săptămâni de la apariția simptomelor. Sensibilitatea detectării virusului în urină este mult mai bună decât cea a testării anticorpilor în ser (95% față de 56%), iar testarea în urină se poate face chiar la apariția simptomelor.
Tratament
Nu este necesar, de obicei, dar în cazuri grave se pot administra imunoglobuline intravenos sau se poate face plasmafereză.